Manduca, SSC-ul nostru

Ieri aveam optiuni si nedumeriri, astazi avem Manduca! 🙂

Mi-au fost de mare ajutor sfaturile pe care le-am primit, precum si  informatiile si experientele pe care ni le-ati impartasit. 🙂 Multumim tuturor, dar in special Cristinei care a facut posibil sa intam in posesia Manducai, astazi la clubul textilistilor, si foarte special Critico-mamicii, care ne-a surprins intr-un mod foarte placut, printr-un gest simplu si altruist: s-a oferit sa ne imprumute mei-tai-ul pe care nu il mai foloseste.

Maria s-a acomodat repede cu Manduca, ba chiar a tras si un pui de somn in timp ce tati o purta mandru. 🙂 Se pare ca Manduca are gust bun, ca Maria nu mai conteneste din a o molfolii, asa ca de maine ma apuc de confectionat „sucking pad-uri”.  Si daca tot ma apuc de treaba, o sa incerc sa ii confectionez o protectie de ploaie.

S-o purtam sanatosi, nu de alta, dar cu placere o purtam deja. 😉

Anunțuri

Despre g.cojocaru

Sotie, mama si iubita - o femeie implinita! :)
Acest articol a fost publicat în Maria și etichetat , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

14 răspunsuri la Manduca, SSC-ul nostru

  1. Pingback: Manduca, SSC-ul nostru - Ziarul toateBlogurile.ro

  2. Ma bucur tare ca v ati gasit purtatorul asa repede.Iti multumesc pentru mentiunea de mai sus desi nu cred ca am facut nimic iesit din comun. Va urez sa va fie de mare folos Manduca si Maria sa se refaca;;complet.

  3. Ma bucur ca ati gasit solutia potrivita purtarii Mariei ;).Bravo!Plimbari placute 😉 !Pupam cu drag

  4. Ana Maria zice:

    Ce bine ca ati rezolvat problema cu dusul Mariucai in brate! Sa foloseasca sanatoasa Manduca! 🙂

  5. zoozie zice:

    bravo,, mai, adevarul e ca va sta bine asa :). Imi pare rau ca n-am interactionat mai mult, daca stiam ca plecati mai repede ma bagam in seama. MA buccur totusi ca v-am vazut si pser sa vi se ia piatra de pe suflet mai repede. Eu cunosc o mamica de baietel cu displazie de sold, s-a rezolvat, doar ca, la fel ca si Maria, a fost purtat mai mult. Ceea ce oricum u face rau. Pupici printesei dolofane (care vrea sa fuga de-a busilea).

    • cojocarii zice:

      Mie imi pare bine ca am ajuns acolo si ca am avut ocazia sa va cunosc. Atat pe voi cat si pe Maria – Mirabela impreuna cu a ei Degetica. 🙂
      … tonul la plecare l-a dat Maria, care, precum Anduta voastra, era nedormita… si a trebuita sa ne supunem dorintei ei. Cum am iesit, nici nu am ajuns la coltul cladirii, ca deja dorme. 🙂
      Vor mai exista si alte intalniri si vom avea timp, cu siguranta, sa povestim pe indelete.

      • zoozie zice:

        ei bine, vreaus a spun ca, odata iesiti de-acolo, anda a facut cativa psi si cerut tzitzi. Vis-a-vis era un parculet, am stat peo banca, a a adormit, apoi am pus pouch-ul peste fetita; dar s-a trezit si abia acasa a mai adormit pana la urma. Ma mir ca nu a urlat de oboseala aseara, pana la urma a adormit cam greu… Azi insa a dormit pana la 12!

  6. Raluca zice:

    Imi pare rau de vestile proaste cu soldul. Dar uite ca tot raul spre bine si printesa mica va fi purtata aproape de sufletul vostru! Si sigur se va rezolva problema!

    Cred ca Manduca vi se potriveste foarte bine pentru ca mi se pare mai feminina decat ergo-ul, mai eleganta. Sa o folositi sanatoase!

  7. Pingback: Lumanarele | Blogul Cojocarilor

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s