Ea, el, noi?? … eu???

Nu cred ca ma plac prea tare in aceasta postura, de mama care renunta la micile ei placeri pentru binele puiului ei…. Glumesc! 🙂 Ador noua mea postura, insa exista undeva un ghimpe care ma mai impunge atunci cand ma vad nevoita sa iau decizii ce ma trec pe mine in planul secund, si sa ii pun inainte pe Maria si pe Sorin.

… dar asta inseamna familie, nu? M-am resemnat cu gandul, ca NU va venii si vremea mea…. M-am mintit multi ani incercand sa ma conving singura ca va venii. Ei bine, a venit, dar nu mi-a adus TOT ci doar strictul necesar.  Nu trebuie sa invat sa ma lafai. 😉

Cea mai proasta calitate a mea este aceea ca sunt femeie – vesnic nemultumita… ca sa ma scuz, as putea spune ca sunt perfectionista, insa perceptia generala e de nemultumire… deah, ce pot sa fac daca unii se multumesc cu putin?? 😉

Anunțuri

Despre g.cojocaru

Sotie, mama si iubita - o femeie implinita! :)
Acest articol a fost publicat în d'ale cojocarilor și etichetat , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

26 de răspunsuri la Ea, el, noi?? … eu???

  1. Matei:) zice:

    Lasa ca si noi va vom aduce un pahar de apa cand veti sta la pat… 😉

    • cojocarii zice:

      culmea e ca o fac fara sa ma gandesc ca voi primi ceva in schimb… daca va vrea o face… poate… e un paradox: renunt, impacata cu mine ca iau decizia buna pentru ea, si implinita totodata ca stiu ca am facut un lucru bun pentru copilul meu, insa ghimpele egoismului, mai trage cate un ghiont sau doua… doar ca sa imi aduca aminte… 😀 😀 😀

      • m1ha1 zice:

        da, eu mă gândesc câteodată cum va face ea pe viitor, pe la 18 ani sau chiar mai târziu probabil va uita de toate …
        totuşi rămâi împlinită cu gândul că e a ta şi că o iubeşti necondiţionat.

        • cojocarii zice:

          e cea mai mare implinire! 🙂 … iar dragostea mea neconditionata va fi rasplatita atat cu bune cat si cu mai putin bune… dar cred ca tot noi suntem responsabili de educarea discernamantului ei, a.i sa faca distinctia intre cele doua si sa aleaga in deplina cunostinta de cauza. Sper sa reusim! 😉

        • zoozie zice:

          scrie cat mai multe pe blog (chiar unul privat :)) ) cand o scoate si untul din tine si pune-i-l in fata cand o sa-ti spuna ca esti demodata si babeta 😀

          • cojocarii zice:

            Zoozie, blogul s-a nascut tocmai din aceasta dorinta. … daca nu l-am facut privat de la inceput, acum nu ne razgandim… incerc sa cuprind cat mai multe din viata noastra . 🙂
            demodata sigur voi fi … iar babeta, de asemenea ca nu m-o ierta varsta tocmai pe mine… si nici nu visez sa imi investesc econimiile in operatii estetice. 😛

  2. Pingback: Ea, el, noi?? … eu??? - Ziarul toateBlogurile.ro

    • cojocarii zice:

      bine ai venit in club! 😉 Asta ma face o nevasta egoista sau o mama rea?? Nu cred… e doar o stare, care va trece mai repede decat a venit…. In fond, bebelina e sanatoasa, la fel si Sorin, si pana la urma asta conteaza. 😉 E doar, VIATA…. un lung sir de alegeri si de compromisuri. Ma bucur, pe de o parte (cea mai mare parte) ca am invatat sa ma trec singura in planul secund si ca sunt capabila de auto-sacrificiu… fie el cat de mic. 😉

  3. Roxana zice:

    Cred ca important e sa gasesti un echilibru, la ce renunti si la ce nu. Sa renunti la lucruri care nu conteaza prea mult, nu sunt esentiale si sa pastrezi ceea ce te defineste pe tine. Altfel risti sa te pierzi pe undeva si sa ajungi in timp la frustrari si regrete.

    • cojocarii zice:

      Asta e idealul, Roxana. Incerc sa invat pe parcurs. 🙂 Din pacate certitudinea lipseste cu desavarsire atunci cand este vorba de alternative, mai ales de cele care nu te afecteaza numai si numai pe tine. …. Cred ca luarea deciziei corecte pentru puiul tau este cel mai greu task pentru un parinte. Dintr-un adult rasfatat (in cazul meu) sa veii devii un parinte responsabil „peste noapte” …. nu-i o sarcina prea usoara, insa incerc sa „ma achit” onorabil de ea.

      • Roxana zice:

        Invatam din mers:). O sa mai si gresim probabil, dar important e sa nu gresim imens.

        • Adina zice:

          Eu zic ca e mai important sa invatam din acele greseli.Greseli vom face oricum,nu exista om care sa nu greseasca si nu exista mama perfecta(cred ca daca ar exista si as cunoaste-o as bate-o :)) ).Abia cand ajungi sa repeti aceleasi greseli iar si iar si iar…….atunci chiar e ceva in neregula si ar trebui sa ne schimbam „meseria” 😀

  4. Adina zice:

    Ah,nemultumire =frustrari de tot felul.Asa-i la mine cel putin.Si eu sunt perfectionista(fecioara)si incerc mereu sa fac totul perfect.Si,cum nu poti impusca mai multi iepuri cu un singur glont,evident ca nu fac nimic perfect.Incerc sa impac atatia oameni la un loc,inclusiv pe mine,ca nu mai imi iese nimic.Nici macar nu ma pot organiza bine.Ma simt imprastiata in 16 parti,pentru ca incerc sa multumesc pe toata lumea.Si sigur ca nu imi place.Dar exista oare alternativa?Nu cred.Adica…..nu as putea vreodata sa ma axez numai si numai pe Cristina si sa uit de Dani si de mine,de ceilalti din jurul meu.
    Le vreau facute toate,le vreau facute toate odata si le vreau facute toate odata perfect.Ce ideal nu? 😀

    • cojocarii zice:

      daca gasesti reteta, sa ne spui si noua, Adinule! 😉

      • Adina zice:

        Voi putea pune in aplicare reteta cand se marita fi-mea 🙂 Sau ma rog,reteta e sa se marite.Cu alte cuvinte,voi avea timp pentru mine(atat cat imi place,ca timp am si acum)atunci cand va fi la casa ei 😀
        Chestia e,asa cum a zis si Zoozie,ca e mica.Si de aia nu ai timp si poti face tot ce vrei.Si pe bune are dreptate.Stii cat iti ia ca sa inveti sa iti repartizezi timpul oarecum eficient?Cam un an jumate sau doi.Si apoi nu mai ai de ce sa il repartizezi,ca de atunci deja tu trebuie sa te intorci la munci,bebe merge pe la cresa sau gradi si aia a fost perioada de bebe,a trecut pe langa tine.Eu,avand inca un bebe si acum,dupa doi ani,am ocazia(dar mai bine nu as fi avut-o)sa pun in aplicare ce am invatat in astia doi ani.De aia merge totul un pic mai bine si intre mine si Dani.
        Hmmmmm,imi aduc aminte ca,atunci cand era Cristina bebe si fizic,imi doream asa,in sinea mea,sa fie bebe mereu,asa era de dulce.Daaaar,parca nu imi doream sa se si intample totusi.Gata,nu o mai vreau bebe.Cum e cu dorintele astea……chiar trebuie sa ai grija ce-ti doresti,ca ti se poate indeplini.
        Ideea pana la urma este ca o mamica cu un copil sanatos ar trebui,ar fi ideal sa astepte sa treaca primii doi ani.Ma rog,nu-i asa de rau sa te pui pe planul 3,atata timp cat este pe o perioada determinata.Stii ca la un moment dat o sa fie timp pentru toate.Si din pacate,abia atunci realizezi cat de repede a trecut timpul si cat de repede a crescut copilul.
        Eu as zice sa faci perfect,asa cum iti doresti(sau ma rog,sa incerci 😀 )numai ce tine de Maria.Pentru ca peste putin timp o sa ai din nou o groaza de timp sa faceti si ce va place voua.Eh,nu stiu cat de coerenta am fost,nu prea ma pricep sa pun pe foaie ce gandesc 😀

        • cojocarii zice:

          Adina, nu ma mai repet.. am explicat pe larg mai jos ce si cum…. Nu sunt chiar atat de zanateca sa nu inteleg natura, stiu ca din prima zi, viata mea s-a transformat, si acum este intr-o permanenta acomodare… incerc sa invat din mers. 🙂
          Naduful meu venea de la conspiratia naturii impotriva mea! 😛 😛 😛

  5. zoozie zice:

    Duamna draga, apai mai lasa ceva din responsabilitatile astea si pe umerii domnului sot (adica daca te ajuta mai cere-i ceva in plus) pana te degrevezi de frustrarea (d)in fasa. Solutii sunt.

    A, si inca una si fug la bebe. Ai copil mult prea mic acum ca sa ai si timp de altceva, accepta situatia, nu inseamna ca faci un compromis constientizand acest lucru. In timp vei invata sa te acomodezi, sa iti reorganizezi viata si proritatile. Piticania mai merge la gradi mai socializeaza… Da+ti timp, nu inseamna ca te multumesti cu putin ci doar ca inveti sa te bucuri de o perioada unica in viata oiricarei femei. Esti mama de copil mic, nu ai timp, asta este problema. Serios, se reyolva si-ti va parea rau cand vei vede ca mai ai o lua si mergi la munci.

    • cojocarii zice:

      sincer, preferam sa las decizia care a umplut paharelul pe umerii lui… i-am pus-o pe tava, si a ezitat sa aleaga dintre mine si ea…. ca de fapt la asta se reducea tot: placerea (dorinta si nevoia) mea sau confortul ei… si nu a ales…. s-a fofilat elegant. 😦
      Stiu ca bebe e mic, dar nici nu am pretentia sa ies zilnic…. pub-urile, cluburile sau locurile zgomotoase si cu fum, am si uitat cum arata si toata viata mea este baby proof. 😛 … insa sunt mici placeri pe care nu vreau sa mi le refuz… sau renunt mai greu 😉

      • zoozie zice:

        Sa inteleg c ai vrut sa iesi cu fetele si n-ai mai putut, sau, mai rau, a fost cu baietii la bere. :D. Eu am scos atata fum acum un an si ceva, incat cand s-a mai ivit ocazia l-am rugat eu sa se duca,, lui nu i-a mai trebuit. In fond, regula asta cu daca eu nu pot nici tie nu-ti trebuie mi-a placut teribil de mult, pentru ca m-am simtit nedreptatita si prinsa in capcana. Mi-a trecut de la sine dar nici nu iesim cine stie ce, chiar suntem ocupati.

        Culmea e ca, atunci cand mi-a venit dorul de duca, vara asta am plecat. Pe taram cunoscut si ·supreavegheat, e drept, dar tot plecata am fostw wwwwwwwwwwwwwwwwqqqqqq.

        • cojocarii zice:

          Chiar nu am avut asemenea cerinta. De cand am nascut, am iesit cu „fetele” o singura data si chiar m-am simtit naspa fara pitica; nu stiam cum sa fug mai repede… 😛 Prefer daca ies sa o iau cu mine… pana acum era chiar bine ca alegeam o terasa si era bine pt toata lumea. Insa noua ne place sa facem totul in 3… parc, magazine,restaurante, terase… am plimbat piticul peste tot pe unde ne-au permis conditiile (ex.: climatizare, fum, zgomot … am ocolit).
          Iar iubitul meu e cel mai cuminte barbat. Nici petrecerea burlacilor n-a facut-o fara mine. 😛 … asa ca a fost o destrabalare in gasca mixta … iar bere cu baietii nici nu-mi aduc aminte cand a baut ultima oara… oricum inainte sa nasc…
          Planuisem de ceva vreme, o ieseala de w/e in familie … prima… de ziua mea si aniversarea cununiei religioase… dar cum pitica a racit, iata-ne cu planurile ruinate… iar el nu a avut puterea sa ia decizia, chiar daca i-am servit toate datele problemei… a zis ca nu a putut alege intre mine si ea….
          been there! , cred ca voi auzii de la multi parinti…. 😀 😀

          • zoozie zice:

            sinoi tot in 3 petrecem si o facem de minune. De obicei. Cazul la care ma refer a avut initial binecuvataea mea dar s-a nimerit sa fie o seara groaznica, cu plansete etc (el era undeva partial din obligatie dar ormal ca i-a facut placere, a mai stricat rutina). Itti dais eama ca, daca voia sa fuga de langa noi, nu as fi putut face nimic sa-l opresc, doamne fereste.

            Apoi lasa ca weekenduri vor mai fi. Daca ati fi plecat, lasand fata racita, v-ati fi fcut 1000 de griji, v-ati fi simtit mai rau. Pup.

  6. Adina zice:

    Stii,pana la urma eu sunt f norocoasa.Bine,cred ca deciziile de a petrece we singuri pe la munte si prin alte parti au venit si din egoismul meu.O lasam cu mama.Pentru ca ma gandeam ca e f greu cu ea.Bine,chiar e,avand in vedere ce si cum mananca ea,e mai dificil.Dar ma gandeam mereu ca atunci cand va mai creste si imi va fi usor sa o iau cu noi,nu o sa ma lase sufletul sa o las acasa.Nu zic,mereu imi era greu,ca imi era dor de ea.Dar noi ne incarcam bateriile,ea se distra cu buni,asa ca a fost un fel de win-win situation 😀
    Si vis-a-vis de ce ai zis mai sus.Cred ca asta e de fapt problema,cum ne acomodam cu conspiratia aia?Cum se face ca se intampla ceva cand ne e lumea mai draga?

    • zoozie zice:

      Adina sa n-ai surpiza sa fi sparte gheata, sa te obisnuiesti sa pleci fara ea. Nu ca ar fi ceva rau in sine, copilul deja e obisnuit cu absenta ta de mic.

      • Adina zice:

        Nuuu,nu m-am obisnuit.Si cu cat e ea mai bine cu atat imi place sa o iau cu mine pe unde merg.Dar la noi asta e problema : era ori fara ea,ori nu mergeam nicaieri.Si nu pentru ca era mica sau ceva de genul asta,dar numai pentru faptul ca manca cam din ora in ora pana acum cateva luni,nu puteam nici macar cu masina la drum lung sa mergem.Chiar am patit-o urat cand am decis sa o iau cu noi la Sinaia un we.Acolo nu am avut unde sa ii incalzesc mancarea si a stat nemancata de sambata de la pranz(cand a luat vreo 100 de grame de ciorba din farfuria mea)pana duminica dimineata,cand am impachetat si am plecat de urgenta spre Bucuresti,ca sa ii dau sa pape.
        Ei chiar nu prea ii pasa ca o lasam cu buni,o singura data a fost suparata pe mine,cand avea vreun an si ceva.Numai mie mi-e greu ca plang cand vorbesc la telefon cu ea. 🙂

    • cojocarii zice:

      o adevarata teorie a conspiratiei!! 🙂 trebuie sa ii descurcam itele cumva. 😛
      La voi, Adina, e de inteles nevoia ta de evadare si incarcat de baterii. Tu esti mult mai solicitata decat oricare dintre noi (cele ce trancanim pe aici)… fara aceste evadari nici nu vad cum ai putea sa iti dozezi resursele pentru a face tot ceea ce faci pentru Cris. Nevoie de evadare simtim cu totii…. tu, cu atat mai mult…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s