din casa

Da, din casa! Pentru ca nu am mai scris de multicel, acum o sa dau din casa despre toate cate s-au intamplat de la ultima mea postare.

Pai daca ar fi sa o luam in ordinea importantei, evenimentul cel mai de soi al acestei perioade a fost cununia civila a sora-mii. 😀 Gata, acum tata e cu adevarat fericit: „a scapat” oficial de ambele fete! 😉 Nunta va fi pe 19 Septembrie, asa ca petrecerea pe care au dat-o dupa cununie a fost una „restransa” la care au patricipat familia si prietenii – cca. 35 de persoane. Imediat dupa petrecere, tinerii insuratei, insotiti de nasi si o parte dintre nuntasi, au plecat sa petreaca 1 Mai pe litoralul bulgaresc, la Nisipurile de Aur… si s-au cazat taman la hotelul din fata caruia se furasera 2 masini ale unor romani! Dar au avut noroc sa „gaseasca” (cu spaga) locuri de parcare in parcarea hotelului si astfel au fost feriti de emotii.

Cum era de asteptat, cel mai de seama „nuntas” (ca nu s-a inventat cuvantul cununas) a fost Maria, care a fost admirata si complimentata mai ceva decat tanara mireasa. Mititica a stat tot timpul cumintica in scoica ei, atat la primarie cat si la restaurant. Cand se plictisea, se mai juca cu suzi, mai atipea un picut… se mai certa un pic cu Soarele care o mai  necajea din cand in cand. 😛  La restaurant a stat numai o jumatate de ora. Suficient cat sa faca act de prezenta si sa mai smulga niste complimente de la cei care nu apucasera sa o vada bine la primarie. 😛 Apoi s-a retras spre casa, unde s-a facut de cap cu strabunica. 😛 Noi mai sunam din cand in cand sa verificam daca s-a trezit sau daca a papat… si am tras o fuga pana acasa doar pentru a-i face baita.

Chiar mi-a prins bine petrecerea asta: pe langa faptul ca eram franti de oboseala, totusi am reusit sa ne destindem schimband „peisajul” si am mai reusit si altceva: un prim dans oficial de familisti – abia atunci mi-am dat seama ca noi nu avusesem parte de nici un dans mai la sentiment de cand am devenit familisti.

Ziceam ca la cununie eram tare obositi (mai ales el); de fapt inca mai suntem, deoarece cu o saptamana inainte de cununie, ceea ce s-a dorit a fi o simpla curatenie generala cu schimbarea mobilei de bucatarie, ne-a  transformat casa intr-un santier, si nu unul oarecare, ci unul in regie proprie! Uite asa am ajuns sa zugravim, sa punem gresie, faianta (pe casa scarii, un hol, si bucatarie) si sa schimbam mobila din bucatarie.  Si ajutoare nu au existat decat la montarea gresiei, in rest fiecare a facut ce a putut, cei mai oropsiti fiind tata si Sorin… si mama care a reusit sa isi fisureze o coasta. … dar pana la urma totul s-a terminat cu bine. 🙂 Doar ca oboseala nu vrea sa ne dea pace…

Maria? Maria creste, e sanatoasa… pana si plamanii ei tin sa ne confirme acest lucru; zlinic! Deja nu mai sunt doar colicii; acum am trecut deja la plansul – santaj emotional de „ia-ma in brate!” si la urlete de nervi atunci cand nu se intampla cum vrea ea. Cu toate ca, trebuie sa recunosc, nu am inima necesara sa o las sa planga prea mult. Mi-e tare mila atunci cand o vad cu plange de ii tremura barbia, de zici ca nu s-a vazut jale mai mare pe pamant.

Patul, pe timp de zi, parca are ace: cum o pui in pat (chiar si adormita) incepe sa urle. Noaptea, problema patului nu mai exista. Mai nou, ziua doarme in brate, sau in scoica. Sper sa depaseasca repede aceasta etapa, pentru ca voi ajunge cocosata. 😛

Am ajuns si la nenea ortopedu’ de la Marie Curie si ni s-a spus ca este intr-adevar o atitudine de talus si ca trebuie sa continuam cu masajul si sa revenim cand Maria va implini 3 luni pentru a vedea cum evolueaza piciorusul si pentru a face o ecografie de sold, deoarece se pare ca fetitele cu talus au predispozitie pentru displazie de sold.

Tata lu’ Maria are jucarie noua: cand toti isi cumpara Wii, Sorin si-a luat Play Station 🙂 . In putinul timp liber care ii mai ramane pentru el se joaca, cu bucuria si entuziasmul unui copil, pana adoarme in fotoliu, in fata televizorului; de regula nu se joaca nicioadata mai mult de o ora.

Eu?  Eu sunt GRASA! Groaznic de grasa! In timpul sarcinii am luat „numai” 40 si ceva de kilograme. In ziua in care am nascut, cantaream „numai” 102 kg! (la cei 174 de cm ai mei).  Acum am ajuns la 85 de kg,dar tot ma simt groaznic. In primele zile mi-era si rusine sa ies din casa; si acum imi este, dar trebuie sa plimb copilu’, asa ca arunc pe mine o bluza larga si ies…. Ma apuca groaza cand ma uit la hainele pe care le purtam inainte de sarcina. Oare in cat timp voi ajunge sa intru din nou in ele? Cunosc o persoana care caracteriza femelie grasute, spunandu-le casaloti. Ei da, asa ma simt si eu: un casalot esuat. Dar unul care nu s-a resemnat cu statutul sau si care vrea sa lupte sa redevina sirena. Bine, exagerez. 😉 Nu sirena, dar macar la 60 de kilograme tot trebuie sa ajung! Gata, am intrat la dieta: pana acum am diminuat cantitatea de mancare iar de maine tin regimul disociat! Sport, altul decat impinsul caruciorului cate 1-2 ore, zilnic, nu am voie sa fac – deocamdata. Ma gandesc ca regimul si, peste o luna si un pic, exercitiile fizice, ar trebui sa fie suficiente pentru a ajunge la un numar rezonabil de kilograme. 🙂

Si acum sa revenim la lucruri frumoase, adica la Maria si la viata ei in imagini:

Anunțuri

Despre g.cojocaru

Sotie, mama si iubita - o femeie implinita! :)
Acest articol a fost publicat în d'ale cojocarilor, Maria și etichetat , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

20 de răspunsuri la din casa

  1. Daria si Dana zice:

    Este minunata!In pozele pe care le ai postat seamana perfect cu pitica mea cand era mica !Uite ca poarta si prima achizitie: adidasii rosii!Ce frumos!O sa vezi ca o sa slabesti , stai sa mai creasca Maria , sa vezi atunci exercitii fizice!Parca ma recunosc in cuvintele tale, asa ma simteam si eu , o balena dar din alea uriase :D.Dar cand ma uitam la Daria imi trecea orice regret.Iar Maria……. este o comoara , e o scumpete de fetita.Are tati cu ce sa se mandreasca :D.Va pupam!

    • cojocarii zice:

      multumim, Dana. si mie mi se pare ca seamana cu Dariuta.. dar totusi multi bebelusi seamana intre ei cand sunt pitici-pitici. 😛 Maria e o mica minune, iar tati ei abia isi mai incape in piele de fericire.
      Pupam si noi!

  2. Inca o data felicitari mirilor! Se vede cum straluceste fericirea pe fata lor! 🙂
    Bine ca ati terminat cu casa! E greu cand faci singur toata treaba. Mai ales cu un sufletel mic. Dar e ouchei acum ca nu alearga prin casa.;)
    Cat despre greutatea ta nu-ti face probleme, foarte bine ca ai inceput disociatul, asa am dat si eu 15 kg jos dupa sarcina. Mai poti sa adaugi o bicicleta de apartament. Nu e scumpa. Un milion si ceva am dat eu. Chiar si eu ma tot stresez sa ajung la 60 macar, deci mai am alte 15 de dat jos.
    Aaa, si pentru Maria, poti sa-i cumperi un leagan. Uite aici. http://www.copiiyumi.bizoo.ro/vanzare/279870/img/Leagan-pentru-copii-Fisher-Price-Precious-Planet-Open-Top#1
    Am folosit si noi dar a crescut prea repede, depasing 9 kg, cat suporta acest leagan maxim. Asa ca l-am utilizat putin dar cu mare efect.

    • cojocarii zice:

      Multumesc in numele lor! 🙂 A fost greu, dar a trecut! 😛 Legat de sport, nu-s aparatele problema, ci refacerea mea dupa cezariana. Mai am inca o luna si un pic pana am voie sa ma apuc de exercitii. in acest timp, aparatele, ma asteapta cumintele in podul casei 🙂

  3. claraturcu zice:

    Felicitari mirilor, felicitari si voua pentru renovarea casei, felicitari si Mariei pentru asa o iesire in lume! Pupam mamica si ii uram la cat mai multe kg …. date jos 🙂 Stiu ce inseamna… si eu mai aveam putin si te ajungeam. Aveam 97 inainte de nastere. Nici acum nu am f putine, dar m-am apucat de mers la sala. Asa ca in curand o sa ne incurajam reciproc 🙂

  4. ceska777 zice:

    Maria de la cununie, in scoica dar mai ales Maria in ultima poza e atat de dulce. Brunetica in atata alba in jur……..Frumoasa foc!
    Sper sa se remedieze definitiv si curand problema de la piciorus, poate o vedem balerina in cativa ani.
    E important sa nu crezi nici un cuvant ca scapi de ce-i pus in tot atata timp: 9 luni. Eu sunt tot in „forma” generoasa de dupa nastere, acum dupa aproape 2,5ani. Si e greu f greu dar trebuie sa fac ceva. Tie iti urez spor si sa revii la forma dorita cat mai repede.

  5. ceska777 zice:

    Aaaa, vroiam cu ultima parte a mesajului de mai sus sa te incurajez sa incepi cand simti tu ca poti cu miscarea si regimul. Eu am tot crezut ce se zice: o lauza trebuie sa manance normal nu sa tina dieta, ca sa produca lapte, ajunge cata miscare faci alergand dupa copil etc…..Nu ajunge si trebuie din timp actionat. Altfel te lupti ca mine si la ora asta. Deci, la treaba mamico :-))

    • cojocarii zice:

      pai tocmai din aceasta cauza, m-am hotarat sa ma mobilizez! … nu de alta, dar ‘generozitatea’ formelor mele, mi-e teama ca imi va produce alte rele in timp. De exemplu: genunchii deja ma dor. Saracii, cat sa mai suporte si ei.

  6. carlitos zice:

    Hei… si eu m-am recunoscut atat de bine in textul tau… atat in privinta luptei cu kg (eu am ramas cu 75 kg la 1,60m inaltime, deci am si eu target de 15 kg pana in iarma), dar si in privinta plansului de „ia-ma-n brate!”, pe care Natalia l-a descoperit deja de zile bune si face (ab)uz de al de 10 ori/zi, ca sa nu punem la socoteala si noaptea…

  7. carlitos zice:

    p.s. Offf, cum am uitat! Maria e adorabila!!!!

  8. Casă de piatră surorii tale, cu fericire!
    Cât despre Maria… fără cuvinte. 🙂
    În ceea ce te priveşte, trebuie să ai răbdare cu tine.
    Eu am fost o norocoasă, nu am luat decât 13 kg. în timpul sarcinii, plecând de la 50-52 de kg. Şi Victor tot s-a născut cu 3,700 kg! Şi tot eram nerăbdătoare să reintru în hainele de dinainte. Aşa că sunt alături de tine! Dar nu trebuie să faci din asta un capăt de ţară, o să reuşeşti mai repede decât crezi. 🙂
    Un gând bun şi pentru „tati”, să nu se simtă discriminat. 🙂
    Vă pupăm!

  9. bebe zice:

    este minunata micuta. sa fie sanatoasa. pentru o asa frumusete merita sa induri 85 de kg!

  10. bebe zice:

    ce mai stiti de vaccinul antituberculoza BCG? l-ati facut.

  11. alexandrachiorean zice:

    Frumoasa foc printesa sa. Referitor la tine, este nevoie de un pic de vointa si sacrificiu pentru a reveni la vechile forme, insa sunt sigura ca va fi bine. Multa bafta in ceea ce va urma in viata voastra 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s