22 Martie – ziua care ne-a schimbat viata

Dupa alarma falsa de care am avut parte o saptamana mai devreme, nici eu nici sotul meu nu credeam ca Sambata, 20 Martie, ni se va spune in urma controlului sa ramanem la Clinica. … dar ni s-a spus!  In asteptarea Mariei, am preferat sa nu raman internata in week-end si am incercat sa ne relaxam vizitand Brasovul, iar Luni dimineata (22 Martie 2010) la ora 8:00 eram prezenti la Clinica.

Dupa ce am fost consultata, mi-au repetat testul non-stres, mi-au recoltat sange pentru analize si am decis impreuna cu doctorita noastra sa ramanem internate; urma sa intervina prin cezariana fie in acea zi, fie ziua urmatoare.

22 Martie 2010 a fost ziua in care Maria implinea 38 de saptamani, iar dna. doctor dorea sa o mai tina pe micuta noastra in burtica pentru a nu exista nici un fel de problema. In schimb, Maria noastra a dat iarasi dovada de o personalitate foarte dezvoltata si a decis singurica, ca nu e cazul sa mai astepte la mami in burtica; la ora 10:30 aveam sangerari si colul incepuse sa se deschida. Dna. doctor a preferat sa nu riste sa astepte pana a doua zi pentru a interveni prin cezariana si mi-a prescris cateva injectii pentru maturarea plamanilor micutei noastre, si mi-a comunicat ca va reveni la clinica in jurul orei 19:30 pentru a ma opera. De nastere naturala nici nu se punea problema – era prea riscant pentru Maria … si nici eu nu stateam prea pe roze 😛

Am avut noroc ca i s-a permis sotului sa ramana cu mine. Astfel asteptarea a fost mult mai usoara, si emotiile, chiar daca au fost la dublu, au fost mult mai usor de suportat.

Ne-am plimbat pe culoarele clinicii, ne-am minunat de conditiile excelente pe care le oferea clinica si … ne-am luat la revedere de la burtica, avand grija sa o pozam cat mai mult pentru a nu uita cum arata „casuta Mariei” :

Asteptarea ne-a fost indulcita de venirea pe lume a colegei de salon a Mariei, Bianca – Nicole Ludu. O bombonica mica si dulcica, mai mare decat Maria noastra, cu 8 ore si 3 minute. Ne-a ajutat faptul ca am impartasit emotia proaspetilor parinti, si, in plus, am reusit sa aflam cate ceva din ce ne asteapta, deoarece si Bianca a venit pe lume tot prin cezariana.

Cezariana m-a cam luat prin surprindere, pentru ca eu ma documentasem numai despre nasterea naturala… dar deah, socoteala din targ cu cea de acasa… normal ca nu s-au potrivit.

Frica nu mi-a fost nici un pic. Eram amandoi tare nerabdatori sa o intalnim pe Maria.

Cu jumatate de ora inainte de a intra in sala de operatie, tati a inceput sa testeze camerele (video si foto), le-a facut ultimele reglaje, si dupa ce ne-am consultat, am decis ca tati sa foloseasca numai camera video, pentru a avea certitudinea ca nu vom rata nici un moment.

Si uite asa, pe 22 Martie 2010, la ora 20:25, a venit pe lume Maria Cojocaru:

Ne-a tras tati o filmare demna de un documentar! 😉  Sincer aveam ceva emotii la capitolul asta, pentru ca ma temeam un pic ca nu o sa reziste scenelor insangerate din sala de operatie, sau ca de emotie ii va tremura mana… dar tati nostru-i cel mai tare, si nu ne-a dezamagit! 🙂

Ma bucur ca am ales sa nasc la Clinica Eva, pentru ca astfel am putut impartasi impreuna cu sotul meu cel mai important si mai emotionant moment al vietii noastre: venirea pe lume a puiului nostru! Ironic este, faptul ca mai mult el a impartasit cu mine experienta nasterii … cel putin pe plan vizual… eu am trait la maxim nasterea Mariei in plan auditiv… Mi-au adus-o sa o vad abia dupa ce au terminat tot protocolul pe care l-a filmat tati.

Cand mi-au adus-o plangeam ca un copil … aveam mainile imobilizate si nu am putut sa o tin in brate, dar asistenta – neonatoloaga mi-a tinut-o langa obraz. Mi-era si teama sa respir, incercam sa ma abtin din plans, doarece lacrimile-mi ii atingeau fetisoara perfecta; mi-era teama sa nu ii fac rau. Am sarutat-o pe frunte si pret de cateva secunde s-a potolit din … din… nu stiu ce era ala… ca nu parea a fi plans. Asistenta s-a indepartat cu Maria si imi explica ca trebuie sa o duca pe sectia de neonatologie si ca eu o voi revedea dupa… in momentul acela pozitia mi-a permis sa ii mangai manuta, iar ea, mi-a raspuns apucandu-mi ferm un deget… Asta a fost momentul in care am realizat ca sunt MAMA, ca mogaldeata aceea mica – pe care pana nu demult o priveam la ecograf facand tumbe, batand din palmute si scotand limba la noi – depinde exclusiv de noi incepand din acel moment. Acela a fost momentul in care am realizat ca EU am trecut intr-un plan indepartat, iar EA si NOI conteaza cel mai mult.

Tot ce am putut sa ingan atunci cand am vazut-o a fost: „Doamne, ce mica e” si „Ce mult seamana cu tine”.

Legat de ultima mea afirmatie, imi aduc aminte cum doctorul care a ajutat-o pe doctorita noastra, glumea intrebandu-ma daca sunt sigura ca e a mea! 😀

Au luat-o pe Maria, iar tati a ramas langa mine. Nu mai filma… Ne priveam cu ochii inlacrimati fara sa putem rosti nici un cuvant.

Dna. doctor s-a chinuit ceva cu mine deoarece aveam niste aderente … din cate am inteles de la niste operatii mai vechi, care o impiedicau sa curete placenta asa cum isi dorea, drept pentru care s-au chinuit inca vre-o ora si ceva sa ma curete. In timpul asta nu imi aduc aminte foarte multe, deoarece mi-au suplimentat doza de anestezic atunci cand am inceput sa misc un picior pe masa de operatie! 😛 … Dureri chiar nu aveam… altele decat cele normale….

In timpul acesta, S. a fost sa o viziteze pe Maria la Neonatologie, dar s-a intos in timp util pentru a fii langa mine la iesirea din sala.

Datorita anestezicului si a calmantelor ce mi-au fost administrate dupa, am adormit relativ repede, dar nu inainte de a vorbi cu parintii si cu sora mea; la alte telefoane nu am raspuns.

Noaptea a fost scurta… la 5 eram treaza si faceam eforturi sa imi misc picioarele, asupra carora inca nu aveam complet control. Exercitiile mele, au dat roade, in jur de  8.30 am reusit sa ma ridic (ajutata de infirmiera) si chiar am fost pana la baie si mi-am facut dus, ca doar trebuia sa ma pregatesc de intalnirea cu Maria.

Pe la 9 si ceva a aparut si tati, dar vizita lui a fost destul de scurta, deoarece trebuia sa mearga la primarie sa declare copilul … dar la capitolul asta ne-am grabit degeaba, deoarece la Primaria din Brasov totul a mers ca pe roate, si in 20 de minute, tati a iesit din sediul Primariei cu Cerificatul de Nastere in mana! In afara de inregistrarea Mariei, tati trebuia sa ajunga la 11  la gara sa o pescuiasca pe mama, care nu a putut rezista sa nu-si vada prima nepoata si s-a suit in tren cu destinatia Brasov. Vizita mamei mele a fost foarte scurta: la 18 avea tren spre Bucuresti. A stat suficient, insa, pentru a isi vedea nepoata si pentru a plange atat la vederea Mariei, cat si la vederea filmuletelor de la nastere. A plans atat de fericire cat si de ciuda pentru ca tatal meu nu a putut fi prezent (Maria s-a nascut in ziua in care a plecat la tratament la sanatoriul de la Techirghiol) … cum de altfel nu a fost prezent nici la nasterea mea, fiind plecat din tara.

Acum am realizat ca bunica, de teama sa nu transmita ceva copilului nici macar nu a luat-o in brate… asa ca nu am nici o poza cu ele. In schimb, va voi lasa sa admirati primele momente de tandrete dintre tata si fiica:

Orice comentariu este de prisos…

Bine ai venit, Maria! Sa ne traiesti, sa cresti mare si sa fi sanatoasa!

P.S: voi salva acest post si in categoria „Servicii medicale – opinii”, ca recomandare pro Clinica Eva si pro dr. Ioana Tudorache. Celor interesati despre aceste 2 subiecte, le voi raspunde cu placere la intrebari.

Anunțuri

Despre g.cojocaru

Sotie, mama si iubita - o femeie implinita! :)
Acest articol a fost publicat în d'ale cojocarilor, Maria, nastere, Sarcina, Servicii medicale - opinii și etichetat , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

20 de răspunsuri la 22 Martie – ziua care ne-a schimbat viata

  1. oanamada zice:

    SA VA TRAISCA MARIA SI SA FITI SANATOSI SI FERICITI! M-ai facut sa plang si sa-mi amintesc de ziua x, acum 2 ani si 7 luni….m-a impresionat foarte tare povestea voastra! Sunteti frumosi, toti 3 (mai ales Maria) si ma bucur ca sunteti fericiti si sanatosi. Mamico, tie, care ai dus tot greul iti urez in mod special cu tot sufletul meu de mama sa te bucuri de fiecare clipa cu Maria si sa savurezi din plin sentimentele astea frumoase, minunate….va pup mult si inca o data „Bine ai venit pe lume Maria!”

  2. alexandrachiorean zice:

    Felicitari amandurora! Sa fie sanatoasa si sa va bucurati de ea!

  3. claraturcu zice:

    ooof m-ati emotionat pana la lacrimi iar filmuletul a fost la inaltime. felicitari tati! clara a inceput sa aplaude cand a iesit maria 🙂
    aveti o fetita superba si tandreturile cu tati eheee de abia acum incep!

  4. ceska777 zice:

    Maria, ai o familie frumoasa. Sa fiti fericiti!
    Filmuletul: l-am vazut de doua ori. Mi s-a facut pielea de gaina….
    Va rog sa aveti grija cu punga cu apa calda…. trebuie bine inchisa sa nu se produca accidente : oparire. OK? Acum imi trag palme caci ajutorul Mosului putea trimite o pernuta umpluta cu samburi de cirese…. si asta e buna pt colici. Se incalzeste putin, se inveleste inca intr-un prosopel mic si subtire si aplicat pe burtica ajuta la colici. Poate gasiti si din asta….
    Dar cel mai fain ar fi sa va ocoleasca colicii, desi cam greu cu aparatul digestiv in adaptare la laptic.

  5. CautaBona.ro zice:

    Va dorim si noi sa va bucurati din plin de acest copil minunat! Ai reusit prin cuvintele tale sa ne transmiti din experienta emotionanta prin care ai trecut…Si daca va doresti o experienta de neuitat in familie, punem la dispozitie invitatii la Zilele Dinozaurilor. Gasesti mai multe detalii pe blogul nostru: http://www.cautabona.ro/blog/?p=243

  6. Bebe zice:

    Foarte frums. Felicitari inca o data parintilor si Mariei. Ei mami si tati cum e? V-ati obisnuit cu noua rutina zilnica? V-ati intrat in mana cu schimbatul pampersului, crema sau pudra de corp, alaptat (sau laptic praf), ceiuc pentru colici, Vigantol (sau vit. D3), albastru de metil (sau a cazut deja buricul?), fasele sterile, ser fiziologic, sterilizatul biberoanelor, e.t.c. ? A avut loc prima baita? Doarme bine Maria? Este mancacioasa? Pe cand botezul? Asteptam detalii si poze noi. 🙂 Pupici de la Vladut-Valentin

  7. salmi zice:

    Wow! Uita ca aflu si eu vestea cea mare…cu o zi inainte intrasem sa vad ce si cum…apoi nu am mai intrat pana azi. ma bucur mult de tot ca Maria a venit pe lume sanatoasa si ca amandoua sunteti bine. Tati pare cel mai mandru tatic de pe Pamant, cred si eu cu asa mandrete in brate…!

    Felicitari, sa va creasca mare mare si sa va bucurati si peste 100 de ani la fel de mult de ea.

    Va pup si va doresc Sarbatori Fericite in familie.

  8. silavaracald zice:

    Primul Paşte al Mariei în familia ei!
    Hristos a înviat! 🙂

  9. Bebe Mircea zice:

    Desi sunt un barbatel deja, m-a emotionat tare de tot!
    Ii trimit Mariei umpupic virtual si sa fie sanatoasa, sa creasca mare…sa o invit la un ceai ceva intr-o buna zi!

  10. Bebe zice:

    ne puteti spune daca in maternitate i s-a administrat Mariei si vaccinul BCG (Vaccinul antituberculos) sau vi s-a spus ca si noua ca nu se mai gasesc doze din acest vaccin.
    Am inteles totusi ca este un vaccin obligatoriu la cateva zile dupa nastere insa momentat sunt ceva probleme cu acest vaccin (ceva scandal cu doze expirate) si am fost sfatuiti sa ni-l procuram „de unde om putea” si sa-l facem mai apoi. La voi cum a fost?

    • cojocarii zice:

      Nici Mariei nu i-a fost administrat vaccinul BCG. Pe biletul de externare al Mariei i s-a trecut recomandarea de administrare a vaccinului de catre medicul de familie.
      La vizita pe care ne-a facut-o dna doctor acasa, am discutat despre vaccin si ni s-a spus ca ne vor contacta de la cabinet imediat ce vaccinul va reaparea.
      Oricum, vaccinul nu se gaseste in farmacii si, atunci cand exista, se administreaza fie in maternitati fie de catre medicul de familie.
      Tot dna doctor ne-a spus ca a doua doza trebuia sa ii fie administrata la 2 luni, insa, va trebui decalat termenul deoarece, spune dansa, trebuie sa treaca min o luna intre administari.
      Poate, daca Melania (scuze daca is off topic cu linku’) isi arunca ochii peste discutia noastra, vine ea cu info mai accurate…. te rugam 🙂
      Pana la reglementarea problemei, am fost sfatuiti sa nu o ducem pe Maria in locuri aglomerate (gen centre comerciale)

  11. Bebe zice:

    ne-am mai linistit, inseamna ca nu suntem singurii in situatia descrisa. greu cu medicamentatia in romanica noastra. deci fara aglomeratie. sanatate Mariei si sa mai puneti poze cu ea. Multe!

  12. bogdanra zice:

    Salut! In mod clar NU sunteti normali:))) hehehe… Cred ca este un moment super fain de pastrat ca amintire. La noi a fost cu totul altfel cu trezit in miez de noapte, alergat cu masina prin Bucuresti la 4.30 (atemntie, nu ca nebunu …ca deja aveam inca 2 pasageri) si cu o mamica cu telefon care m-a sunat si mi-a spus: Gata… Gata ce? Am nascut…
    Imi place blogul vostru si are surpirize foarte mari…

    Ah…si cred ca exista o explicatie pt care este blogul asa fain: sunteti de la nord de carpati:)

  13. Mazarichi zice:

    Mazarichile o pupa dulce pe Maria!!!

  14. elenitza2010 zice:

    f frumos si emotionant.eu am nascut prin anestezie generala si din pacate nu am putut simti aceste sentimente minunate .sa iti traiasca !

  15. enik83 zice:

    felicitari pt micuta printesa !! sa va traiasca si sa va bucurati de ea..
    ma bucur ca a fost ok doctorita..pt ca si eu urmeaza sa nasc cu ea..

  16. Pingback: Mamici si bebelusi de vara-toamna 2010 (10) - Pagina 114 - Forum | Copilul.ro

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s