De cateva zile am descoperit o noua metoda de combatere a plictiselii – Farm Ville, un joculet pe care l-am descoperit pe Facebook. Unii il numesc obsesie, altii un joc social, pentru mine insa este o metoda de combatere a plictiselii.
Farm Ville este o aplicatie dezvoltata special pentru utilizatorii Facebook, si lansata in luna iunie a acestui an, care are pana in prezent peste 64 de milioane de jucatori activi. Aici puteti intalni oameni de toate varstele, cu profesii variate, dar care au in comun pasiunea pentru dezvoltarea unei ferme online. Motivele care te imping spre Farm Ville sunt variate, in cazul meu e vorba de plictiseala …
In orice caz, este un joculet interesant, care totusi nu iti ocupa foarte mult timp, as putea spune ca este chiar un joculet educativ pentru copii. Nu am de gand sa renunt la el prea curand, mai ales ca aplicatia este in continua dezvoltare…
Astazi, la ceas de sarbatoare, am incercat sa sa ma documentez mai bine; sa inteleg exact ce anume sarbatorim astazi? Mi-am dorit sa aflu mai multe despre sfintii Arhangheli Mihail si Gavril. Iata ce am gasit:
Scopul creerii îngerilor a fost sa formeze cortegiul de onoare al lui Dumnezeu, pentru a fi crainicii gândurilor, sfaturilor si poruncilor lui catre oameni. Pentru a fi capabili de a îndeplini o astfel de misiune, Dumnezeu, în întelepciunea sa, i-a înzestrat cu multe privilegii; atât ale naturii, cât si ale harului. Cât privesc privilegiile naturii, Dumnezeu i-a creat spirite curate, degajate de orice materie, nemuritori, dotati cu o stiinta eminenta, cu întelepciune profunda si cu putere mai mare decât a tuturor celorlalte creaturi. Cât privesc darurile harului, ei au fost creati în dreptate si nevinovatie, au fost îmbracati în virtutile supranaturale ale credintei, sperantei si iubirii si destinati sa se bucure pe veci de Dumnezeu.
Cei trei pe care Biserica îi sarbatoreste astazi în mod Continuă →
In ultimele zile peste tot prin jur, aud vorbindu-se despre gripa noua. Nu ma deranjeaza si nici nu ma panicheaza aceasta campanie media, insa de cand prezenta virusului a devenit o amenintare pentru spatiul meu, m-am panicat. Vineri am aflat ca in cladirea in care lucrez, exista un angajat cu virusul A H1N1 – CONFIRMAT! In jumatate de ore de la aflarea vestii eram deja in drum spre casa. Nu mi-e frica pentru mine; mi-e frica pentru buburuza noatra! Iar frica mea prezinta usoare tendinte de paranoia… Deja mi-e teama sa ies din casa!
Probabil ca nu as fi avut probleme in a ramane in continuare la birou, insa m-a socat modul in care s-a inteles sa se faca dezinfectia cladirii: toate actiunile intreprinse s-au rezumat strict la etajul la care activa angajatul cu pricina si bine inteles, la etajul “executivilor”; lifturi, holuri sau etajul pe care sunt situate salile de sedinte nu au fost puse la socoteala… pana la urma urmei, tot romani suntem! Era culmea sa se poata face ceva cum trebuie. In consecinta, sunt din nou consemnata la stat in casa.
Medicul a fost foarte ferm ca NU am voie sa fac vaccinul si ca singurele variante de tratament pe care le pot lua sunt paracetamolul si … lamaile / portocalele….
Am fost placut impresionata sa vad ca angajatorilor le pasa de gripa porcina. Bineinteles ca totul se reduce la motive economice, pentru ca nici unui angajator nu i-ar pica bine, in conditiile economice actuale, sa se trezeasca cu angajati bolnavi, sau chiar mai rau, sa ii fie inchisa compania. Indiferent de motivele ascunse ale angajatorilor, grija fata de sanatatea angajatilor este totusi de laudat.
Va las acum in compania unei informari referitoare la virusul A H1N1, care a fost postata pe Continuă →
Aseara am fost prea daramata ca sa mai pot misca vreun deget, asa ca revin astazi cu impresii despre prima zi de munca… dupa trei saptamani de stat in pat.
Duminica seara eram precum un leu in cusca: alergam dintr-un colt in altul al casei pregatindu-mi hainele si geanta pentru ziua urmatoare. Nici macar nu imi dadeam seama ce fac, pana nu mi-am surprins sotul uitandu-se, zambind intelegator, la mine. Mi-a spus ca sunt ca un copil care se pregateste pentru prima zi de scoala.:D Abia atunci am realizat cat de adevarate sunt vorbele lui: aveam emotii!!
Seara am adormit relativ devreme, dar dimineata am fost in picioare la 6:30… si credeti-ma nu-mi sta in fire sa fac astfel de gesturi . La 7:30 eram deja la birou, citind mailuri… La 8 ma apucasem sa rezolv urgentele… si incet-incet mi-am reintrat in mana
Ca un parinte grijuliu, sotul meu a avut grija sa isi duca si sa isi aduca sotia de la birou , iar la sfarsitul zilei, m-a scos in oras pentru a sarbatori impreuna prima mea zi jos din pat :)
De foarte mult timp nu m-am mai bucurat atat de o zi de munca, dar cel mai mult ma bucura faptul ca buburuza a fost tare cumintica si nu ne-a mai dat emotii!
Ultimul verdict: pana acum totul este bine! …. de fapt ‘pare’ bine, ca sa imi citez doctorita (dr. Carmencita Bordinc – CFR2). Ma enerveaza genul asta de exprimare… insa ii inteleg rostul… doar ca nu vreau sa ma gandesc la asta. Bebe nostru trebuie sa fie bine!
Astazi a fost (sper) ultima zi lucratoare petrecuta in pat! … macar pana pe la 7 luni
Am promis sa fim cuminti si sa nu ne agitam, sa nu exageram cu statul peste program, si am primit unda verde pentru a ne intoarce la birou! …. DAR, exista o conditie: sa nu sar peste controalele periodice (care vor fi mai dese decat inainte), si, la cea mai mica neregula legata de placenta mea, ma intorc in pat!! Nu prea am avut Continuă →
Iubitul meu sot, cu ocazia zile tale de nastere, iti doresc sa ai parte de tot ce iti doresti! In cinstea celor 32 de ani pe care ii implinesti iti fac cadou un scurt colaj cu imagini din viata noastra, a Cojocarilor!
In cautarile mele pe internet am gasit un articol despre menirea familiei, care mi-a captat atentia. Am decis sa postez aici un fragment din acest articol:
Familia există pentru împlinirea soţilor.
Iată câteva nevoi care sunt împlinite în familie:
a. Nevoia de companie; Dumnezeu a afirmat că nu este bine ca omul să fie singur. El este creat pentru a comunica cu cineva, pentru a se relaţiona la cineva asemenea lui. Este adevărat că omul comunică cu multe persoane înafara celor din familia lui, dar în modul cel mai serios, intim şi constant, această nevoie este împlinită doar în familie. Elementul cel mai important al companiei, de care depinde de fapt şi atmosfera din familie, este relaţia Continuă →
Suntem in grafic! Se spune ca in luna a 4-a incep sa simta miscarile fatului,si iata ca suntem in grafic!
Buburuza noastra e tare vioaie atunci cand e treaza, uneori dureros de vioaie … De obicei isi face simtita prezenta in jur de 11-12 si trage pe dreapta (la propriu) mult dupa miezul noptii. In perioada petrecuta in spital, chiar incepusem sa imi fac griji ca eu nu imi simt inca bebelusul miscand… mintea mea bolnava refuza sa inteleaga ca toate celelalte mamici aveau sarcini de peste 21 de saptamani; ma linisteam de fiecare data cand il vedeam la ecograf. Acum m-am linistit! Continuă →
Trebuie sa recunosc ca perioada sarcinii are avantajele ei… de care incep sa invat sa profit din plin … si daca uneori mai sar si calul, sotul meu gaseste intotdeauna puterea sa-mi treaca cu vederea “micile scapari”.
Deja ma gandesc ca zilele mele de rasfat total sunt numarate… Deja m-am obisnuit cu paharul de suc de portocale proaspat stoarse lasat pe noptiera in fiecare dimineata, uneori chiar si cu o cafeluta langa, cu masajul din talpi pana in crestet, cu mangaierile si sarutarile de care se bucura burtica mea, cu ritualul de trezire din fiecare dimineata: zeci de pupici, imbratisari si mangaieri…. Nu mai zic de drumurile la magazin pe care le face in miez de noapte pentru a imi cumpara jeleuri, fructe, ciocolata sau orice altceva mi se mai nazare.
Uneori ma simt prost ca se chinuie atat de mult pentru a ne rasfata… si totusi acum doua nopti l-am trezit din somn (la 3 dimineata) rugandu-l sa imi aduca o sticla de apa. Asta pentru ca nu am voie sa ridic nici macar o sticla de 2 litri Sunt dependenta de sotul meu si constiinta mea ma face sa am remuscari.
Stiu ca sunt norocoasa sa am un astel de om langa mine. Mi s-a spus ca “e din ultimul lot de baieti buni”, si pe zi ce trece mi se intareste aceasta convingere! Acum cateva zile mi-a spus ca el deja creste acest bebelus de 4 luni. Asa si este! Si chiar indeplineste rolul de tata mult mai bine decat il indeplinesc eu pe cel de mama!
In zilele noastre a fi o mama singura, nu mai reprezinta demult un stigmat. Sunt zeci de motive care te aduc in pargul asumarii acestui rol: o relatie sentimentala nu iti aduce satisfactie sufleteasca, dezamagiri repetate in dragoste sau chiar propriile tale greseli in viata…. si lista ramane deschisa.
Indiferent de motivul pentru care ai ajuns sa iti asumi acest rol, fara sa te casatoresti, sau chiar fara sa-i spui partenerului ca va fi tata, sau chiar mai rau sa ii ascunzi in mod deliberat partenerului faptul ca, copilul pe care il porti in pantece nu este al lui, trebuie sa dai dovada de spirit independent si de un curaj nemasurat pentru a Continuă →
Rasfoind posturile noi adaugate de cei din blogrollul meu, am dat peste un articol despre forumuri cu mame, care mi-a reamintit de ce am preferat sa deschid acest blog, in favoarea forumurilor specializate destinate mamicilor si viitoarelor mamici… Mi-am reamintit cat de rele si false pot fi unele femei. Sincer nu m-au uimit absolut deloc articolele postate de Puchita pe aceasta tema, sau reactiile starnite de acestea printre forumiste, dar m-a uimit faptul ca rautatea iese de forumuri si se muta in blogosfera.
Probabil ca unele mamici, care au trecut prin incercari mai grele decat cea prin care trec eu, ar spune ca ma plang degeaba… Dar deja imi este greu sa imi gasesc forta – forta de a le duce pe toate! Viata buburuzei noastre depinde in mare parte de mine, in special de tratamentul pe care trebuie sa il urmez si de repaos. Nici cu repaosul nu mi-e prea usor sa ma acomodez, dar disper atunci cand corpul meu nu ma ajuta sa pot urma tratamenul perfuzabil descris de medic. Venele imi cedeaza, facandu-mi suferinta si mai cumplita… nu suferinta fizica, ci zbuciumul sufletesc ce izvoraste din incertitudine si neputinta! Pana azi am schimbat deja 4 branule in 6 zile, iar in seara aceasta vena mi-a cedat din nou… Continuă →
Se spune că a existat odată un arbore bătrân şi maiestuos, cu ramurile întinse spre cer. Când înflorea, fluturi de toate formele şi culorile veneau de pretutindeni şi dansau în jurul lui. Când făcea fructe, păsări din ţări îndepărtate veneau să guste din ele. Ramurile sale arătau ca nişte braţe vânjoase. Era minunat.Un băieţel obişnuia să vină şi să se joace sub el în fiecare zi, iar copacul s-a obişnuit cu el şi a început să-l iubească. Ceea ce este mare şi bătrân se poate îndrăgosti de ceea ce este mic şi tânăr, cu condiţia să nu fie ataşat de ideea că el este mare, iar celălalt mic. Continuă →